Impactul Directivei NIS2 asupra lanțurilor de furnizori: ce trebuie să știe companiile și cum pot gestiona riscurile

Adoptarea Directivei NIS2 marchează o schimbare majoră în modul în care companiile europene trebuie să abordeze securitatea cibernetică. Noua reglementare nu mai privește doar protejarea propriilor sisteme IT, ci extinde responsabilitatea asupra întregului ecosistem de parteneri, furnizori și subcontractori. Într-o economie tot mai interconectată, în care o breșă la nivelul unui partener poate afecta un întreg lanț de servicii, NIS2 impune o abordare sistematică și continuă a riscului cibernetic, care depășește limitele organizației proprii.

În România, acest cadru european a fost deja transpus în legislația națională prin Ordonanța de Urgență nr. 155/2024 și ulterior consolidat prin Legea nr. 124/2025, care a intrat în vigoare la 10 iulie 2025. Astfel, cerințele NIS2 nu mai sunt doar o perspectivă europeană, ci o obligație efectivă pentru companiile din sectoarele considerate „esențiale” sau „importante”. Autoritatea competentă pentru aplicarea acestor norme este Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC), instituția care va superviza conformitatea, va efectua controale și va putea aplica sancțiuni.

Pentru echipele de conducere, acest lucru înseamnă că nu mai este suficient să ai politici interne solide de securitate. Trebuie să poți demonstra că și partenerii cu care lucrezi — de la furnizorii de software și infrastructură până la firmele de mentenanță sau outsourcing — respectă standarde similare de protecție.

Ce aduce nou NIS2 și de ce este important lanțul de furnizori

Directiva NIS2, acum parte integrantă a legislației românești, are ca scop ridicarea nivelului de reziliență cibernetică în sectoarele critice, dar și crearea unei culturi comune de securitate digitală în mediul de afaceri. Una dintre cele mai importante noutăți este includerea explicită a „securității lanțului de aprovizionare” în cerințele de management al riscurilor.

Companiile vizate trebuie să ia în considerare riscurile generate de partenerii și furnizorii lor direcți, iar evaluarea acestora nu mai este opțională. NIS2 impune ca fiecare entitate să analizeze calitatea practicilor de securitate ale furnizorilor, procedurile lor de dezvoltare a produselor și măsurile de protecție aplicate. Totul se traduce într-o responsabilitate continuă, care trebuie integrată în procesele de guvernanță și raportare ale companiei.

Pentru o organizație din România, efectul este dublu. Pe de o parte, trebuie să se conformeze cerințelor minime impuse de lege — audituri, raportarea incidentelor către DNSC, desemnarea unui responsabil pentru securitate cibernetică. Pe de altă parte, trebuie să își extindă atenția și asupra furnizorilor săi, chiar dacă aceștia nu sunt direct obligați de NIS2. Riscurile asociate unui partener neconform pot deveni riscuri directe pentru companie, iar eventualele sancțiuni sau daune de imagine pot fi semnificative.

Cum pot companiile să abordeze riscurile din lanțul de furnizori

Gestionarea riscurilor cibernetice din lanțul de furnizori începe cu o evaluare realistă a dependențelor externe. Primul pas este cartografierea lanțului de aprovizionare — identificarea furnizorilor esențiali pentru activitate și analiza gradului de acces pe care aceștia îl au la sistemele interne sau la date sensibile. În multe cazuri, o companie nu își cunoaște în detaliu toți subcontractorii indirecți, ceea ce face dificilă anticiparea riscurilor.

După identificare, urmează clasificarea furnizorilor în funcție de criticitate. Cei care gestionează date confidențiale, oferă servicii IT sau au acces direct la infrastructura companiei ar trebui evaluați mai frecvent și mai riguros. Evaluările pot lua forma unor chestionare de conformitate, audituri periodice sau solicitări de certificări recunoscute, cum ar fi ISO 27001 sau standardele ENISA privind gestionarea riscurilor.

Contractele devin un instrument esențial de control. Legea românească prevede expres că entitățile esențiale și importante trebuie să demonstreze că pot gestiona riscurile provenite din relațiile cu terți. Prin urmare, clauzele privind securitatea cibernetică nu mai sunt doar o bună practică, ci o cerință de conformitate. Acestea pot include obligații de notificare a incidentelor, dreptul de audit, obligația de a respecta anumite standarde tehnice sau de a furniza periodic dovezi de conformitate.

Nu în ultimul rând, monitorizarea continuă devine o cerință obligatorie. DNSC poate solicita dovezi că organizațiile mențin o supraveghere constantă asupra furnizorilor lor critici. Platformele de analiză externă, rapoartele de securitate sau verificările periodice pot fi folosite pentru a demonstra această monitorizare.

Exemple de măsuri concrete pentru conformitate

Companiile care doresc să se alinieze rapid la cerințele NIS2 pot începe prin instituirea unui proces intern de „due diligence cibernetică” aplicabil tuturor partenerilor comerciali. Acesta ar trebui să includă verificarea politicilor de securitate ale furnizorilor, a modului în care aceștia gestionează accesul la date, precum și analiza istoricului incidentelor.

Un alt pas important este integrarea securității în structura de guvernanță corporativă. Conducerea executivă trebuie să fie informată periodic despre riscurile cibernetice, inclusiv despre cele provenite din lanțul de furnizori. În practică, acest lucru înseamnă rapoarte interne lunare sau trimestriale, instruiri pentru manageri și simulări de răspuns la incidente.

Companiile trebuie, de asemenea, să dispună de un plan de reacție la incidente, care să includă situațiile în care un partener comercial este compromis. Coordonarea rapidă între părți, comunicarea transparentă și documentarea acțiunilor sunt aspecte esențiale pentru limitarea impactului și pentru respectarea termenelor de raportare impuse de lege — în unele cazuri, notificarea către DNSC trebuie făcută în 24 de ore de la detectarea incidentului.

Provocări și oportunități pentru mediul de afaceri

Implementarea cerințelor NIS2, așa cum au fost transpuse în România, nu este lipsită de provocări. Multe companii se confruntă cu lanțuri de furnizori complexe, răspândite pe mai multe niveluri și jurisdicții, ceea ce îngreunează controlul direct asupra practicilor de securitate. Resursele necesare pentru audituri, monitorizare și coordonare pot fi semnificative, mai ales pentru organizațiile de dimensiuni medii.

Totuși, această reglementare aduce și o serie de beneficii. Prin crearea unei culturi comune de securitate, companiile își pot proteja mai bine datele, pot reduce riscul de întreruperi operaționale și pot câștiga încrederea clienților și partenerilor. Într-o piață competitivă, în care reputația și conformitatea devin criterii de selecție, o companie care poate demonstra maturitate în gestionarea riscurilor cibernetice are un avantaj real.

Concluzie: NIS2 ca instrument de guvernanță și competitivitate

Pentru conducerea unei companii, Directiva NIS2 — acum complet integrată în legislația românească — nu ar trebui privită doar ca o obligație legală, ci ca un instrument de guvernanță modern. Aceasta impune o schimbare de perspectivă: securitatea cibernetică devine o componentă strategică a sustenabilității organizaționale, cu impact direct asupra continuității afacerii și a încrederii în brand.

A fi conform cu NIS2 înseamnă, în esență, a înțelege lanțul propriu de furnizori, a impune standarde clare în relațiile comerciale și a dezvolta mecanisme continue de monitorizare și reacție. Prin această abordare, companiile nu doar că respectă cerințele legale, dar își construiesc și o reziliență reală într-un mediu digital în care riscurile se propagă tot mai rapid.

Mihai-Cristian Alexe

Privacy & Data Protection Consultant