Scanarea termică drept strategie de exit din pandemie: Limitări, cazuri în care poate fi utilizată și implicații privind confidențialitatea și protecția datelor personale

Acest articol a fost preluat si tradus de pe site-ul Future of Privacy Forum. Varianta originala o regăsiți aici.

În întreaga lume, guvernele, companiile și alte entități fie utilizează, fie  planifică să se bazeze pe scanarea termică ca parte integrantă a strategiei lor de redeschidere a economiilor. Scopul declarat al utilizării acestei tehnologii este depistarea potențialelor cazuri de COVID-19 și filtrarea persoanelor din spațiile publice care sunt suspectate de contaminarea cu virus. Experții sunt de acord că această tehnologie nu poate identifica direct COVID-19. În schimb, detectează temperatura corporală crescută care se poate datora febrei, unul dintre cele mai frecvente simptome ale bolii. Temperatura ridicată poate indica, de asemenea, o febră care rezultă dintr-o afecțiune non-COVID-19 sau alte cauze nevirale, cum ar fi sarcina, menopauza sau o inflamație. Nu toți pacienții cu COVID-19 prezintă temperaturi crescute, iar indivizii în mod frecvent își scad temperatura corporală prin utilizarea de medicamente comune.

În acest articol, (1) mapăm principalele tehnologii și produse utilizate pentru scanarea termică, (2) oferim o imagine de ansamblu asupra cazurilor practice luate în considerare în prezent pentru utilizarea scanării termice, (3) examinăm principalele limitări tehnice ale scanării termice așa cum este ea descrisă în literatura științifică (4) rezumăm principalele îngrijorări formulate de activiștii în materie de drepturi civile și viața privată și, într-un final, (5) oferim o prezentare în profunzime a reglementărilor legislative din SUA, Europa și Singapore cu privire la scanarea termică și măsurarea temperaturii ca parte din răspunsurile de relaxare a măsurilor de izolare, înainte de a trage (6) concluziile.

Concluziile noastre principale:

• Camerele de scanare termică detectează radiațiile infraroșii și pot măsura temperaturile de suprafață ale oamenilor și obiectelor de la distanță;
• Scanarea termică este utilizată în prezent în aeroporturi, în transportul public, birouri, afaceri din domeniul retail, clinici/cabinete unde se oferă servicii de sănătate și pe drumurile publice;
• Tehnologia de scanare termică poate corela într-un mod ușor cauza temperaturii în cazul infecției cu virusul gripal  în medii controlate, dar limitările tehnice o fac mai puțin eficientă în cadrul public cu trafic pietonal ridicat;
• Susținătorii pentru dreptul la viață privată și alte drepturile civile au punctat efectele negative privind discriminarea  și pierderea de oportunități ce pot rezulta din utilizarea sistemelor de scanare termică;
• Organizațiile care au în vedere utilizarea scanării termice ca parte a strategiilor lor anti-COVID-19 ar trebui să analizeze cu atenție dacă beneficiile acestei măsuri depășesc riscurile privind discriminarea, pierderea de oportunități și riscurile privind drepturile civile ale persoanelor supuse acestui tip de screening;
• Aceste îngrijorări sunt deosebit de pregnante atunci când organizațiile analizează persoane în masă;
• În realizarea evaluării, consultarea autorităților de sănătate publică, a specialiștilor în sănătate publică și a altor autorități de reglementare ar trebui să aibe loc de fiecare dată.
• Organizațiile ar trebui să consulte, ori de câte ori este posibil, persoanele afectate de aceste măsuri pentru a înțelege care sunt așteptările lor legitime atunci când vine vorba de siguranță și alte drepturi, în această etapă a pandemiei.

1.Prezentare generală a tehnologiilor utilizate

Conform FLIR Systems, Inc., unul dintre cei mai mari producători de camere de scanare termică, acest tip de camere detectează radiații infraroșii și măsoară temperaturile de suprafață ale oamenilor și obiectelor. Acest lucru este posibil măsurând diferențele de temperatură dintre obiecte. Camerele termice pot fi folosite pentru a simți temperatura ridicată a pielii, un indicator pentru temperatura de bază a corpului uman și, astfel, identifică persoanele care pot avea febră. Acest lucru permite camerelor utilizate să semnaleze persoanele cu o temperatură ridicată a pielii pentru o monitorizare ulterioară utilizând instrumente cu o precizie ridicată, similare termometrului oral. După cum recunoaște FLIR, camerele termice nu sunt un înlocuitor pentru astfel de dispozitive, care măsoară direct temperatura de bază a corpului uman.

FLIR explică faptul că aceste camere termice trebuie să fie calibrate într-un laborator înainte de a fi comercializate și trebuie recalibrate periodic pentru a se asigura că temperaturile citite corespund temperaturilor reale ale oamenilor și obiectelor. FLIR recomandă calibrarea anuală a camerelor. Pe lângă citirea temperaturilor absolute (se bazează pe scara Kelvin), camerele FLIR au un mod de „screening”, prin care temperaturile persoanelor sunt măsurate în raport cu o valoare medie a temperaturii (VMT) eșantionată. Această valoare reprezintă o medie a temperaturilor a zece persoane alese aleatoriu la locul de testare. Utilizatorul camerei setează apoi o „notificare de temperatură” cu 1 ° C până la 3 ° C mai mare decât valoarea VMT și camera afișează o alarmă atunci când detectează pe cineva a cărui temperatură depășește intervalul stabilit. După cum observă FLIR, o valoare VMT poate fi mai exactă decât temperaturile absolute, deoarece ia în considerare „multe variații potențiale în timpul monitorizării pe parcursul zilei, inclusiv fluctuațiile temperaturilor medii ale persoanei din cauza schimbărilor mediului natural, cum ar fi schimbările de temperatură ambientală.”

Precizia camerei termice este afectată de mai mulți factori, inclusiv distanța camerei față de țintă. Conform FLIR, camera trebuie să fie cât mai aproape de țintă, iar teleobiectivele ar putea fi potrivite pentru citirile cu rază mai lungă. Funcțiile și setările camerei pot afecta de asemenea exactitatea măsurătorilor și trebuie configurate în mod corespunzător.

Scanarea termică poate fi asociată cu diferite alte tehnologii. Draganfly, Inc., o companie canadiană de drone, a montat senzori termici pe ceea ce numește „drone pandemice” pentru supraveghere aeriană la scară largă. Dronele sunt, de asemenea, echipate cu “viziune computerizată” care poate sesiza ritmul cardiac și respirator, poate detecta când cineva tușește sau strănută și măsoară distanța dintre persoane pentru a impune distanțarea socială. Compania canadiană susține că toate aceste informații pot fi colectate folosind o singură cameră, de la o distanță de 48 de metri. Într-un interviu video, CEO-ul lui Draganfly a declarat că senzorii pot distinge chiar și diferitele tipuri de tuse.

Scanarea termică a fost, de asemenea, asociată cu recunoașterea facială de către unele companii cu sediul în China, inclusiv SenseTime și Megvii. Start-up-ul chinezesc AI Rokid a montat o cameră foto pe o pereche de ochelari care folosește recunoașterea facială și scanarea termică pentru a identifica oamenii, pentru a măsura temperatura lor și pentru a înregistra aceste informații. În Thailanda, scanarea termică a fost integrată în sistemul de control biometric al frontierei, care identifică călătorii prin scanarea amprentelor și recunoașterea facială.

În timp ce în multe multe locuri din SUA temperatura este încă măsurată folosind termometre manuale, interesul pentru camerele de scanare termică crește rapid. Mai multe companii de scanare termică susțin că au vândut mii de unități clienților din SUA de la izbucnirea focarului COVID-19. Camerele termice sunt preferate ca soluție integrată în strategia de exit, datorită unor avantaje pe care le au față de termometrele de mână. Acestea susțin că detectează temperaturile multor persoane simultan, în timp ce termometrele de mână pot testa doar o persoană  într-un moment dat. De asemenea, susțin că măsoară temperaturile de la distanță pe măsură ce oamenii se mișcă. Teoretic, aceste abilități ar reduce sau ar elimina nevoia ca oamenii să aștepte la coadă pentru a li se măsura temperatura, ceea ce, la rândul său, reduce riscul de transmitere a COVID-19. Toate aceste promisiuni ar trebui să fie cântărite ținând cont de limitările tehnologiei, precum și de implicațiile asupra vieții private și a altor drepturi civile.

2.Cazuri actuale de utilizare

Aeroporturi. Aeroporturile din întreaga lume folosesc camere termice pentru a monitoriza călătorii. Unele țări, inclusiv China, Japonia, Coreea de Sud, Singapore, Canada și India, au început să le folosească încă din 2002-2003 (ca răspuns la SARS) sau 2009 (ca răspuns la gripa porcină) și continuă să le utilizeze ca răspuns la COVID-19. Unele aeroporturi din aceste țări au instalat camere suplimentare în ultimele luni. Alte țări, precum Italia, au început recent să folosească scanarea termică pe aeroporturi pentru prima dată. Aeroportul Fiumicino din Roma testează căști echipate cu camere termice, purtate de personalul său, pentru a detecta temperaturile călătorilor. Alte țări au ezitat să implementeze aceste tehnologii. În Marea Britanie, Public Health England decisese inițial că aeroporturile britanice nu vor folosi camere termice, deși CEO-ul aeroportului Heathrow a fost în favoarea acestui lucru. În prezent, scannere termale se află în testări la Heathrow pentru a vedea dacă sunt eficiente. Aeroporturile americane care nu utilizează camere termice analizează posibilitatea de a face acest lucru. În schimb, procedurile de monitorizare includ măsurarea temperaturii cu termometre de mână, verificarea semnelor de boală și obligarea călătorilor să răspundă unui chestionar. Ca răspuns la planurile Departamentului de Securitate Internă din SUA de a verifica temperaturile pasagerilor companiilor aeriene comerciale, un membru al Consiliului de Supraveghere a Confidențialității și Libertăților Civile (PCLOB) presează agenția pentru a-i fi dezvăluite mai multe detalii, subliniind că pandemia globală „nu poate fi folosită ca justificare pentru a se încălca intimitatea și libertățile civile ale călătorilor. "

Transporturi. Unele orașe chineze dotează punctele de transport public cu camere care combină imagistica termică și recunoașterea facială. Stațiile de metrou din Wuhan sunt echipate cu camere de la Ghide Infrared, iar stațiile de cale ferată din Beijing adaugă camere de la Baudi și Megvii. În plus, un serviciu chinez de limuzine a instalat camerele termice în vehiculele sale pentru a monitoriza șoferii și pasagerii. În Dubai, poliția folosește imagini termice și recunoaștere facială pentru a monitoriza utilizatorii de transport public prin intermediul camerelor montate pe „căști inteligente”.

Monitorizarea angajaților. Companiile folosesc camere termice pentru a monitoriza temperatura corporală a angajaților. Acest lucru se face pe scară largă în China și Coreea de Sud la intrările în clădirile mari și în birouri adesea folosind imagini termice combinate cu recunoașterea facială. În alte părți, camerele termice fără recunoaștere facială sunt din ce în ce mai utilizate. De exemplu, compania minieră braziliană Vale SA instalează camere termice pentru a monitoriza angajații care intră în clădiri, mine și alte zone. Căile ferate indiene, ca parte a măsurilor de prevenire a răspândirii  COVID-19, au instalat o cameră termică la intrarea în zona de birouri.

Unele companii și organizații americane urmăresc de asemenea angajații cu camere termice, inclusiv Tyson Foods, Amazon, care monitorizează temperatura lucrătorilor din depozite sau VA Medical Center din Manchester, New Hampshire, care scanează personalul și pacienții. Se pare că majoritatea companiilor americane care au dispus măsurarea temperaturii corporale a angajaților, precum Walmart și Home Depot, au ales să folosească termometre de mână.

Birouri cu acces public. După cum am menționat mai sus, camerele termice citesc temperatura pielii și nu sunt un substitut pentru metodele de luare a temperaturii care măsoară temperatura normală a corpului. Cu toate acestea, unele locații iau decizii bazate exclusiv pe datele colectate prin intermediul camerelor termice. De exemplu, în Brașov, România, primăria orașului  a instalat camere termice la intrările în clădirile primăriei, refuzând automat intrarea tuturor persoanelor cu o temperatură de peste 38 °C. Deoarece datele colectate de camerele termice nu corespund întotdeauna cu temperaturile normale ale corpului, există riscul ca persoanele fără o stare febrilă să fie afectate în mod nedrept de decizia luată în urma măsurării temperaturii bazată numai pe utilizarea camerelor termice.

Monitorizarea clienților și a pacienților. Camerele termice cresc în popularitate în rândul întreprinderilor și spitalelor din SUA, ca o modalitate de a monitoriza clienții și, respectiv, pacienții. Un lanț de magazine alimentare din zona Atlanta, Georgia, monitorizează clienții la intrarea în magazine cu ajutorul camerelor FLIR. Clienților cu temperaturi de peste 100,4 ° F (37,7°C) le este interzis accesul și li se oferă un fluturaș prin care li se solicită să plece, în încercarea de a gestiona situația în mod discret. Resorturile Wynn din Las Vegas intenționează să monitorizeze oaspeții săi și să interzică celor care înregistrează o temperatură de 100,4 ° F (37,7°C)  sau mai mare accesul. Întreprinderile și spitalele din Texas încep și ele să adopte utilizarea camerelor termice. Spitalele din alte părți urmează această tendință - de exemplu, Spitalul General Tampa din Florida a implementat monitorizarea  pacienților utilizând un sistem de camere termice dezvoltat de Care.ai, o companie de tehnologie medicală.

Supravegherea publică. Camerele termice permit autorităților și întreprinderilor să monitorizeze un număr mare de oameni în timp real, ceea ce le face ideale pentru monitorizarea zonelor publice. În China, camerele termice cu recunoaștere facială monitorizează multe locuri publice; unele sisteme pot chiar anunța poliția despre persoanele care nu poartă măști. În mai multe orașe din provincia Zhejiang, poliția și alți oficiali poartă ochelari termici Rokid pentru a monitoriza oamenii din spațiile publice, precum parcurile și drumurile. Acești ochelari combină imagistica termică cu recunoașterea facială, deoarece înregistrează și fotografii și videoclipuri. Dronele de detecție termică sunt de asemenea utilizate în numeroase orașe.

Utilizarea scanării termice a crescut și în afara Asiei. În India, un furnizor de camere termice are în vedere instalarea camerelor sale în jurul metropolei Delhi, atât în ​​spațiile publice, cât și în companii. Huawei a oferit, de asemenea, camere termice ca soluție pentru monitorizarea COVID-19 în India. În afara Asiei, în Noua Zeelandă, camerele termice, dezvoltate inițial pentru a fi utilizate în agricultură în combaterea dăunătorilor, sunt reconfigurate pentru a monitoriza temperatura persoanelor în locuri publice și sunt utilizate de unele companii. Poliția, în unele zone din Marea Britanie, folosește camere termice pentru a descoperi noaptea persoanele care încalcă normele de distanțare socială. Regiunea Quassim din Arabia Saudită monitorizează publicul cu drone care transportă camere termice.

În SUA este neobișnuit să folosești camere termice ca instrument de supraveghere publică. Cu toate acestea, poliția din Westport, Connecticut a testat încă din aprilie o „dronă pandemică” Draganfly pentru a evalua în ce măsură aceasta poate fi o soluție pentru măsurarea temperaturilor și pentru a impune distanțarea socială. Poliția din Westport folosește drone în alte scopuri, dar nu și pentru acest tip de monitorizare în masă. Programul a fost abandonat rapid atunci când a fost întâmpinat de critici din partea publicului și a Uniunii Civile Americane a Libertăților (ACLU) din Connecticut, care a criticat eficacitatea dronei și a ridicat îngrijorări cu privire la respectarea vieții private. Cu toate acestea, alte orașe interesate de drona Draganfly, cum ar fi Los Angeles, Boston și New York, ar putea decide în viitor utilizarea acestora.

În afară de drone, se pare că unele entități americane au în vedere ochelarii termici de la Rokid. Compania discută vânzarea ochelarilor cu diverse companii din SUA, spitale și departamente de aplicare a legii.

3.Limitări tehnice și de altă natură

În general, scanarea termică este utilizată într-un cadru clinic reglementat cu protocoale clinice validate pentru a diagnostica afecțiuni medicale și a tria pacienții. Utilizarea dispozitivelor de scanare termică specifică pentru a detecta posibile cazuri de COVID-19 sau în alte scopuri medicale, necesită în general, aprobarea US Food and Drug Administration (FDA). În astfel de cazuri, tehnologiile de scanare termică ar fi considerate de FDA ca dispozitive medicale. În ceea ce privește etichetarea tehnologiilor de scanare termică, FDA a declarat:

“Atunci când evaluează dacă aceste produse sunt destinate unui scop medical, printre alte considerente, FDA va analiza dacă:

1. Sunt etichetate sau sunt destinate utilizării de către un profesionist în domeniul sănătății;
2. Sunt etichetate sau sunt folosite în alt mod pentru a fi utilizate într-o unitate din domeniul sănătății sau mediului; și
3. Sunt etichetate pentru o utilizare care respectă definiția unui dispozitiv, de exemplu, măsurarea temperaturii corpului în scopul determinării unui diagnostic, inclusiv o astfel de utilizare în medii non-medicale (de exemplu, aeroporturi)."

Cu toate acestea, utilizarea scanării termice în medii non-medicale, justifică necesitatea de a explora limitările tehnice ale unor astfel de tehnologii și utilizarea lor în zonele cu trafic mare, cum ar fi aeroporturile, în scopuri non-diagnostice, dar de natură medicală.

Faptul că luate singular, febra sau temperatura corporală pot fi un indicator precar al infecției virale sau al contagiunii complică validitatea scanării termice pentru monitorizarea COVID-19. În cele mai multe cazuri, starea febrilă poate fi mascată prin utilizarea unor medicamente ce nu necesită rețetă medicală, cum ar fi antiinflamatoarele nesteroidiene, care pot atenua semne de febră de la patru până la șase ore, în funcție de gravitatea sau stadiul stării. Condițiile medicale ne-infecțioase, cum ar fi sarcina, menopauza sau inflamația pot cauza, de asemenea, o temperatură ridicată, ceea ce poate face scanarea termică ca fiind extrem de sensibilă, dar nespecifică unei afecțiuni particulare. De exemplu, în conformitate cu Johns Hopkins Medicine, bufeurile sunt cel mai frecvent simptom al menopauzei, care afectează 75% din toate femeile din această etapă, timp de până la doi ani. De asemenea, factori neclari precum incoerențele sau variațiile răspunsului viral sau tulpinii pot face scanarea termică insuficientă pentru detectarea tipurilor specifice de boli infecțioase precum virusurile respiratorii.

Literatura științifică sugerează că încrederea în scanarea termică publică pentru a detecta febra ridică îngrijorări din punct de vedere etic și, ținând cont de limitările tehnice, nu este o strategie fiabilă de monitorizare a bolilor care să sprijine redeschiderea etapizată. Într-un studiu care evaluează utilitatea scanării termice în aeroporturi, cercetătorii au ajuns la concluzia că, deoarece tehnologia ar fi aplicată într-un cadru public fără știrea pasagerilor, sunt inevitabile controversele legate de consimțământ și retragerea acestuia (opt-in/opt-out). Studiile au arătat că tehnologia de scanare termică poate corela în mod rezonabil temperatura corpului cu infecțiile gripale. Cu toate acestea, limitările sale tehnice fac insuficientă detectarea febrei în zonele în care mai mulți indivizi se deplasează simultan în direcții diferite, cum ar fi în locurile publice care înregistrează un trafic pietonal aleatoriu ridicat. Cerințele de etichetare FDA sunt în concordanță cu această limitare, admițând faptul că etichetele confirmă faptul că tehnologia „ar trebui utilizată pentru a măsura pe rând temperatura persoanelor”. Prin urmare, protocoalele de scanare termică ar necesita, probabil, evaluări individuale structurate, împreună cu consimțământul voluntar și acordat fără constrângeri (acordat în mod liber) pentru a fi oarecum fezabile în cadrul mecanismelor de supraveghere a sănătății publice, care aderă la standardele etice ale autonomiei individuale.

4.Îngrijorările susținătorilor dreptului la viață privată și altor drepturi civile

Susținătorii vieții private și a drepturilor civile din SUA au ridicat îngrijorări cu privire la potențiale consecințe ale utilizării imaginilor termice, cum ar fi discriminarea și pierderea de oportunități. Întrucât scanarea termică nu poate distinge stările febrile cauzate de COVID-19 de alte cauze care determină creșterea temperaturii corporale, corelarea temperaturii ridicate a corpului cu infectarea cu coronavirus ar duce la falsa identificare a multor persoane ca prezentând un risc de infectare cu COVID-19 și ar face ca persoanele respective să se confrunte cu dezavantajele asociate acestei etichete, inclusiv discriminarea. Conform Electronic Frontier Foundation (EFF) camerele termice sunt dispozitive de supraveghere care pot afecta „libertatea de exprimare, mișcare și asociere, pot încuraja hărțuirea targhetată sau monitorizarea abuzivă a persoanelor vulnerabile; și deschid calea către recunoașterea facială.” Având în vedere eficacitatea discutabilă a camerelor termice, EFF atrage atenția asupra riscurilor asociate utilizării acestora pentru a monitoriza publicul larg. Filiala American Civil Liberties Union (ACLU) din Connecticut a catalogat dronele lui Draganfly drept „o invadare a vieții private” și a cerut oficialilor să adopte numai acele măsuri de supraveghere împotriva răspândirii COVID-19 „ doar  ca urmare a sfaturilor profesioniștilor din domeniul sănătății publice și cu utilizare restricționată exclusiv în scopul protejării sănătății publice”. Aceste îngrijorării sunt de asemenea exprimate în contextul temerilor că tehnologiile de supraveghere adoptate în timpul pandemiei riscă să rămână active mult după îndeplinirea scopului inițial.

Într-un White Paper publicat recent privind „Screening-ul temperaturii și libertățile civile în timpul unei epidemii”, ACLU a recomandat ca monitorizarea temperaturii „să nu fie implementată decât dacă experții în sănătate publică spun că este o măsură utilă, în ciuda problemelor pe care le ridică tehnologia. În măsura în care este posibil, experții ar trebui să strângă date despre eficacitatea acestor verificări pentru a determina dacă compromisurile merită". ACLU a mai recomandat ca oamenii să știe când le va fi luată temperatura și că „utilizarea camerelor termice trebuie evitată”. În plus, „nicio acțiune cu privire la o persoană nu trebuie luată pe baza datelor colectate de un dispozitiv care realizează termoscanarea la distanță, cu excepția cazului în care este confirmată de datele colectate de la un dispozitiv clinic operat corect și ar trebui prevăzute dispoziții pentru cei cu febră generată de boli ne-infecțioase”.

5.Răspunsuri din partea autorităților competente

În SUA, răspunsurile autorităților competente privind măsurarea temperaturii în contextul serviciilor non-medicale izvorăsc în principal din obligațiile legale împotriva discriminării. Comisia pentru egalitatea de șanse la angajare (EEOC) și-a revizuit recent regulile privind Legea americanilor cu dizabilități în contextul unei pandemii. Modificările aduse legii permit angajatorilor să ia temperaturile angajaților în timpul pandemiei de COVID-19. De asemenea, aceștia permit angajatorilor să ia temperaturile candidaților la un loc de muncă după ce au făcut o ofertă condiționată, precum și să retragă o ofertă de muncă dacă un angajat nou este diagnosticat cu COVID-19. Cu toate acestea, ghidul  EEOC nu face distincție între verificările manuale de temperatură și camerele de scanare termică.

Această distincție poate fi întâlnită în multe dintre răspunsurile și ghidurile autorităților competente din Europa, unde mai multe autorități pentru protecția datelor (DPA) au publicat îndrumări privind verificarea temperaturilor angajaților, dar și a clienților sau pietonilor. Una dintre autoritățile de supraveghere care face o distincție clară între cele două tipuri de măsurare a temperaturii este CNIL (DPA franceză). Potrivit CNIL, „simpla verificare a temperaturii printr-un termometru manual (cum ar fi, de exemplu, termometrele fără contact care folosesc infraroșu) la intrarea într-o incintă, fără a se înregistra nici o informație și fără ca vreo altă operațiune să fie efectuată, nu intră sub incidența legii privind protecția datelor”.

Lucrurile se schimbă fundamental atunci când discutăm despre scanarea temperaturii utilizând camere termice. În acest sens, CNIL a emis o interdicție: „În conformitate cu legea (în special articolul 9 [din Regulamentul general privind protecția datelor] GDPR) și, în lipsa unei legi care să prevadă în mod expres această posibilitate, este interzis angajatorilor:

• Să colecteze temperatura angajaților sau a vizitatorilor atunci când datele sunt înregistrate printr-un proces automat sau sunt păstrate într-un sistem de evidență neautomatizat (pe hârtie) ; [și]
• Să colecteze temperatura în mod automat sau să folosească instrumente precum camerele termice."

Interzicerea acestor două tipuri de măsurare a temperaturii răspunde orientărilor emise de Ministerul Muncii din Franța în “Protocolul  Național pentru Redeschiderea Societății”. Înainte de a include o interdicție pentru măsurarea temperaturii prin utilizarea camerelor termice, Protocolul se bazează pe concluziile Înaltului Consiliu pentru Sănătate Publică conform cărora infecția cu COVID-19 poate fi asimptomatică sau slab simptomatică și că „febra nu este întotdeauna prezentă la pacienți“. De asemenea, ministerul reamintește în Protocol că o persoană cu COVID-19 poate fi infecțioasă „cu 2 zile înainte de debutul semnelor clinice” și că „strategiile de ocolire a acestui control sunt posibile prin luarea de antipiretice”. Ministerul Muncii din Franța a concluzionat că „luarea temperaturii pentru a individualiza o persoană posibil infectată ar avea drept consecință un fals sentiment de siguranță, cu un risc important de a nu identifica persoanele infectate.”

Agenția spaniolă de protecție a datelor este de părere că luarea temperaturii persoanelor pentru a determina dacă este posibilă intrarea în clădiri de birou, spații comerciale, instituții de învățământ sau alte localuri reprezintă o prelucrare de date cu caracter personal, fără a face o distincție între luarea manuală a temperaturii și scanarea termică utilizând camere video. La efectuarea acestei evaluări Autoritatea pare să se concentreze asupra scopurilor pentru care se folosește măsurarea individuală a temperaturii.  DPA spaniolă evidențiază în îndrumările sale detaliate că „această prelucrare a datelor cu caracter personal reprezintă o ingerință deosebit de severă în drepturile celor afectați. Pe deoparte, deoarece afectează datele legate de starea de sănătate, nu numai pentru că valoarea temperaturii corpului este în sine o dată de sănătate, ci și pentru că, urmarea acestei valori, este presupunerea că o persoană suferă sau nu de o boală, în acest caz infecție cu coronavirus. ”

DPA-ul spaniol constată, de asemenea, că un eventual refuz de a intra într-o locație, poate avea consecințe semnificative pentru  persoana în cauză. Prin urmare, îndeamnă organizațiile să ia în considerare, printre alte măsuri, informarea corectă a lucrătorilor, vizitatorilor sau clienților despre monitorizarea temperaturii. De asemenea, organizațiile ar trebui să permită persoanelor  cu o temperatură mai mare decât cea normală care împiedică accesul lor într-o anumită locație  să se opună acestei decizii în fața personalului calificat să evalueze posibile cauze  alternative pentru temperatura ridicată și care poate permite accesul acolo unde se justifică. Este, de asemenea, relevant de menționat că, atunci când vine vorba de temeiuri legale pentru prelucrare, DPA spaniolă nu consideră consimțământul și interesele legitime ca temeiuri legale adecvate. Prelucrarea trebuie să se bazeze fie într-o obligație legală, fie în interesul sănătății publice, asigurând îndeplinirea condițiilor suplimentare cerute de aceste două temeiuri legale de prelucrare. 

Autoritatea italiană (Garante) consideră că luarea „temperaturii corpului în timp real, atunci când este asociată cu identitatea persoanei vizate, este o prelucrare de date cu caracter personal.” Ca urmare a acestui fapt, DPA italian afirmă că „nu este permisă înregistrarea datelor referitoare la valoarea temperaturii corpului, dar este permis să se înregistreze faptul că a fost depășit pragul prevăzut de lege; de asemenea înregistrarea temperaturii este permisă, ori de câte ori este necesară documentarea refuzului privind accesul la locul de muncă. " Această regulă se aplică în contextul relațiilor de muncă. În cazul în care este verificată temperatura corporală a clienților sau a vizitatorilor ocazionali, „de regulă, nu este necesară înregistrarea informațiilor  despre motivul pentru care a fost refuzat accesul, chiar dacă temperatura este peste pragul indicat în legislația privind starea de urgență.” Este important să subliniem aici că, în cazul Italiei, există o legislație specială adoptată pentru gestionarea pandemiei COVID-19 care impune luarea temperaturii de către „un angajator ale cărui activități nu sunt suspendate (în timpul izolării.)” pentru a se conforma măsurilor privind izolarea și gestionarea urgenței epidemiologice.

Această legislație specială acționează ca un temei legal pentru prelucrare. Odată ce legislația expiră sau devine caducă, măsurarea temperaturii angajaților sau a altor persoane care intră într-un loc de muncă va rămâne probabil fără bază legală pentru prelucrare. Potrivit Garante, un alt caz în care legislația specifică stării de urgență permite măsurarea temperaturii este în cazul pasagerilor din aeroporturi. Trebuie remarcat de asemenea faptul că nici orientările Garante, nici legislația specială menționată mai sus nu fac distincție între măsurarea temperaturii manual sau prin utilizarea camerelor termice.

La polul opus, Autoritatea belgiană consideră că "simpla captare a temperaturii" nu este o prelucrare a datelor cu caracter personal, fără a face distincția  între măsurarea manuală a temperaturii și utilizarea camerelor termice. În consecință, DPA a emis o serie de orientări scurte în care precizează că "în cazul în care temperatura nu este însoțită de înregistrarea acesteia undeva sau de un alt tip de prelucrare, GDPR nu se aplică". Cu toate acestea, reamintește angajatorilor că toate măsurile pe care le pun în aplicare trebuie să fie în acord cu legislația muncii  și cu orientările autorităților competente. 

Autoritatea olandeză a avertizat operatorii care doresc să măsoare temperatura angajaților sau vizitatorilor cu privire la incertitudinea febrei ca măsură de detectare a COVID-19. Aceasta a mai precizat că "luarea temperaturii nu este permisă pur și simplu. De obicei, acest lucru presupune  prelucrarea de date medicale. Iar acest lucru intră sub incidența GDPR." Potrivit DPA olandeză, "GDPR se aplică în această situație nu numai pentru că măsurați temperatura cuiva, dar și pentru că folosiți aceste informații medicale. La urma urmei, nu măsurați degeaba. Scopul dumneavoastră este de a da sau de a refuza cuiva accesul într-o incintă. În acest scop, temperatura persoanei de cele mai multe ori trebuie să fie transmisă sau înregistrată undeva, astfel încât, de exemplu, o poartă se poate deschide pentru a permite accesul cuiva în interior." În îndrumări ulterioare ce analizează dacă măsurarea temperaturii intră sub incidența GDPR, DPA a explicat că "temperatura unei persoane este dată cu caracter personal. (...) Rezultatele (de măsurare a temperaturii - n.) vor trebui de multe ori să fie transmise și înregistrate undeva pentru a permite sau a refuza accesul cuiva. Sistemele în care porțile se deschid, și dau undă verde sau care fac ceva automatizat pe baza datelor de măsurare sunt, de asemenea, vizate de GDPR." DPA mai precizează că, atunci când GDPR nu este aplicabil, în cazurile în care temperatura este citită fără alte acțiuni, ar putea fi pusă în discuție în mod expres o încălcare a dreptului la viață privată sau a altor drepturi fundamentale: Protecția altor drepturi fundamentale, cum ar fi integritatea corpului, poate fi, de asemenea, în mod expres în joc. În funcție de modul în care este configurat sistemul utilizat, doar măsurarea temperaturii poate fi într-adevăr ilegală.”

Autoritatea din UK -Information Commissioner's Office (ICO) avertizează organizațiile care doresc să implementeze controale privind temperatura corporală sau camere termice că "atunci când se analizează utilizarea unor tehnologii mai intruzive, în special pentru colectarea  informațiilor de sănătate, trebuie să vă gândiți în mod specific la scopul și contextul utilizării sale și să fiți în măsură să demonstrați utilitatea acesteia. Orice monitorizare a angajaților trebuie să fie necesară și proporțională și în conformitate cu așteptările rezonabile ale acestora." Cu toate acestea, se pare că ICO permite de principiu astfel de practici, dar numai după efectuarea unei evaluări de impact asupra protecției datelor. ICO precizează că a colaborat cu Comisarul pentru Camere de Supraveghere din Marea Britanie pentru a actualiza un model DPIA pentru utilizarea camerelor termice. "Acest lucru vă va ajuta să cântăriți bine lucrurile înainte de a lua în considerare utilizarea camerelor termice sau a altor sisteme de supraveghere", adaugă ICO.

Autoritatea cehă a adoptat, de asemenea, recomandări specifice pentru utilizarea camerelor termice și a screeningului de temperatură, luând în considerare faptul că legislația privind protecția datelor este aplicabilă numai atunci când "angajatorul intenționează să înregistreze măsurătorile efectuate și să prelucreze în continuare datele legate de temperatura ridicată a corpului, împreună cu alte date care permit identificarea persoanei a cărei temperatură corporală a fost măsurată". Spre deosebire de Autoritatea spaniolă, care a constatat că interesele legitime nu pot fi un temei legal pentru prelucrarea acestor date, DPA cehă sugerează că angajatorii pot prelucra temperatura angajaților lor pe baza unor interese legitime asociate uneia dintre utilizările acceptate de prelucrare a datelor de sănătate conform articolului 9 alineatul (2) GDPR. Autoritatea mai recomandă ca necesitatea acestor măsuri să fie evaluată în mod continuu și avertizează că "măsurile care pot fi considerate necesare într-o situație de urgență vor fi nerezonabile odată ce situația va reveni la normal".

În Germania, Comisarul pentru Protecția Datelor din Saarland a demarat deja o investigație asupra unui supermarket care a instalat camere termice pentru a selecta clienți cu temperaturi normale pentru locațiile sale, după ce a declarat presei că "filmarea a fost folosită pentru colectarea datelor cu caracter personal, inclusiv a datelor de sănătate, pentru a identifica o potențială persoană infectată", iar această măsură a încălcat GDPR și dreptul la autodeterminare informațională. Potrivit știrilor din presă, supermarketul a decis să suspende scanarea termică. În plus, Autoritatea din Renania-Phalz notează în ghidurile oficiale că "simplul fapt că se înregistrează o creștere a temperaturii corpului nu conduce automat la concluzia că este vorba despre COVID-19. Pe de altă parte, o infectare cu coronavirus deja existentă nu se identifică neapărat printr-o creștere a temperaturii corpului. Prin urmare, calificarea măsurătorii temperaturii corpului ca măsură adecvată este pusă la îndoială." Autoritatea sugerează că angajatorii ar trebui să implementeze măsuri alternative pentru a-și respecta obligația de a avea grijă de sănătatea angajaților, cum ar fi  să lucreze de acasă ori de câte ori este posibil sau să încurajeze angajații să solicite consiliere medicală la primele semne de boală. Autoritatea din Hamburg este mai clară și precizează în mod explicit că "nici utilizarea camerelor de termoviziune cu termoviziune termică, nici a termometrelor cu fibră digitală pentru determinarea simptomelor de boală nu este permisă" pentru a verifica persoanele pentru a intra în magazine sau în alte spații. Această opțiune poate fi oferită persoanelor fizice doar ca un "serviciu voluntar."

Se pare că toate Autoritățile care au emis orientări în această privință au stabilit că scanarea termică și gestionarea temperaturii sunt măsuri deosebit de intruzive. Dar răspunsurile lor variază, de la o interdicție clară de a utiliza camere termice pentru triajul persoanelor (CNIL, Autoritatea din Hamburg ), către a permite scanarea termică într-un mod destul de limitat (Autoritatea spaniolă ), la a permite în mod implicit, o eventuală video-scanare termică,  atâta timp cât o  DPIA este realizată (UK ICO), până la a puncta că măsurarea manuală a temperaturii nu se încadrează în legislația privind protecția datelor (DPA  olandeză, DPA belgiană, DPA cehă, CNIL), fără să facă nicio diferență între măsurarea temperaturii manipulate manual și scanarea termică video atunci când permite astfel de măsuri (DPA italiană). Board-ul european pentru protecția datelor (EDPB) nu a emis încă orientări specifice privind utilizarea camerelor termice sau, în general, cu privire la măsurarea temperaturii. Având în vedere diversitatea abordărilor adoptate de Autoritățile europene, poate fi necesar ca EDPB să ofere orientări armonizat.

În altă parte a lumii, Comisia de protecție a datelor cu caracter personal din Singapore recomandă organizațiilor „dacă este posibil, să implementeze soluții care nu colectează date cu caracter personal. De exemplu, organizația dumneavoastră poate implementa scanere de temperatură pentru a verifica temperatura vizitatorilor fără a înregistra valoarea temperaturilor sau soluții de gestionare a mulțimilor care detectează sau măsoară doar distanțele dintre corpurile umane fără să colecteze imaginile faciale.

6. Concluzie

Acest articol oferă o imagine de ansamblu asupra utilizării tehnologiilor de scanare termică, a limitărilor lor tehnice și medicale, a preocupărilor privind drepturile civile care le înconjoară și a măsurilor legislative la zi cu privire la utilizarea lor în lupta împotriva răspândirii COVID-19, pe măsură ce țările intră în prima etapă de relaxare a măsurilor de limitare a răspândirii coronavirusului. Organizațiile care iau în considerare măsurarea temperaturii ca parte a strategiilor lor de prevenție ar trebui să analizeze cu atenție dacă beneficiile acestor măsuri depășesc riscurile discriminării, pierderea de oportunități și riscurile cu privire la drepturile civile și la drepturile fundamentale ale persoanelor care vor fi supuse acestui tip de monitorizare în masă. Consultarea autorităților de sănătate publică, a specialiștilor în sănătate publică și a altor autorități de reglementare ar trebui să fie întotdeauna parte a acestei evaluări, precum și consultarea persoanelor care vor fi supuse acestor măsuri ca parte a înțelegerii așteptărilor lor legitime atunci când vine vorba de siguranță în etapa actuală a pandemiei în raport cu alte drepturi.

Autori: Hannah Schaller, Gabriela Zanfir-Fortuna, and Rachele Hendricks-Sturrup.

Autorii îi mulțumesc lui Charlotte Kress pentru sprijinul acordat acestei cercetări.

Traducere realizată de Cristiana Deca și Cristian Donciu. Mulțumim Gabrielei Zanfir-Fortuna pentru redactarea articolului original si pentru contribuția la traducere.