Licențierea seturilor de date pentru AI - oportunități și responsabilități

În era inteligenței artificiale, datele reprezintă resursa esențială care alimentează inovația. Fie că vorbim despre sisteme de analiză predictivă, algoritmi de recomandare sau aplicații medicale, toate acestea au nevoie de volume mari de date pentru a funcționa corect. Din acest motiv, tot mai multe companii descoperă potențialul de a-și valorifica datele prin licențierea lor către terți, transformându-le într-un activ comercial important. Totuși, această practică nu poate fi separată de obligațiile legale privind protecția datelor și respectarea normelor impuse de legislația precum Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR) sau AI Act.

Acest articol este menit să vă ajute și să vă informeze în legătura cu pașii esențiali pe care trebuie să îi parcurgeți atunci când doriți să licențiati baze de date, însă informațiile pot fi folositoare și în cazul în care organizația dumneavoastră joacă rolul cumpăratorului acestor baze de date.

Întrebări esențiale:

Înainte de a decide dacă un set de date poate fi licențiat, orice organizație trebuie să analizeze cu atenție câteva întrebări esențiale. Acestea sunt menite să prevină riscurile juridice și să asigure conformitatea.

1. Datele conțin informații personale?
2. Există obligații legale sau contractuale de confidențialitate?
3. Există drepturi ale terților asupra datelor, ex. drepturi de autor?
4. Există alte constrângeri legale, ex. concurență neloială sau antitrust?

Fiecare dintre aceste întrebări are implicații majore. Dacă datele conțin informații personale, atunci intervine direct aplicabilitatea GDPR. De exemplu, o companie de e-commerce care dorește să partajeze istoricul comenzilor clienților cu un furnizor de servicii AI pentru a dezvolta un algoritm de recomandări nu poate face acest lucru fără anonimizarea prealabilă a datelor sau fără obținerea unui temei legal valid. În același timp, existența unor clauze de confidențialitate poate limita capacitatea de a transfera datele, iar ignorarea drepturilor de autor poate genera litigii complexe.

Un alt aspect relevant îl reprezintă potențialele restricții legate de concurența neloială sau de reglementările antitrust. De exemplu, licențierea unor date sensibile către un competitor direct poate ridica probleme legale, iar în unele cazuri poate fi considerată practică anticoncurențială.

Aspecte contractuale importante:

După ce întrebările inițiale au fost analizate, iar riscurile au fost înțelese, urmează etapa în care se stabilesc condițiile contractuale. Acestea trebuie să fie clare, detaliate și să prevadă următoarele elemente esențiale, pentru a evita dispute ulterioare.

1. Structura, formatul, calitatea și cantitatea datelor
2. Durata și aria de aplicare a drepturilor de utilizare
3. Modalități de remunerare
4. Obligațiile beneficiarului privind manipularea datelor
5. Declarații, garanții și răspunderi
6. Consecințele încetării contractului

Aceste elemente nu sunt doar formalități administrative. De exemplu, în baza AI Act, furnizorii de date trebuie să garanteze calitatea și reprezentativitatea acestora. Dacă datele folosite pentru antrenarea unui algoritm sunt incomplete sau părtinitoare, rezultatul poate fi un sistem AI care discriminează anumite categorii de persoane. Într-o astfel de situație, răspunderea poate reveni atât companiei care a furnizat datele, cât și celei care a dezvoltat algoritmul.

Un caz concret ar putea fi cel al unei companii medicale care licențiază date anonimizate despre pacienți pentru dezvoltarea unui algoritm de diagnostic. În contract trebuie stipulat clar ce se întâmplă cu datele după încetarea colaborării, cum sunt stocate, cine răspunde în cazul unei breșe de securitate și cum sunt respectate cerințele GDPR privind dreptul la ștergere sau portabilitate.

Pe lângă aceste aspecte contractuale, GDPR și AI Act introduc cerințe suplimentare care trebuie respectate. GDPR prevede realizarea unei evaluări de impact asupra protecției datelor (DPIA) atunci când prelucrarea implică riscuri mari pentru drepturile persoanelor vizate, cum ar fi datele biometrice sau financiare. În paralel, AI Act impune obligații de transparență, documentarea seturilor de date utilizate și implementarea principiului „privacy by design”, ceea ce înseamnă integrarea protecției datelor încă din faza de proiectare a produsului sau serviciului.

De exemplu, o companie din domeniul financiar care licențiază date tranzacționale pentru dezvoltarea unui sistem antifraudă trebuie să demonstreze că datele sunt pseudonimizate, că accesul la ele este restricționat și că au fost implementate măsuri tehnice și organizatorice conforme cu cerințele GDPR. În plus, în cazul în care algoritmul este clasificat drept „sistem AI cu risc ridicat” conform AI Act, compania trebuie să documenteze procesul de antrenare și să asigure un mecanism clar de auditare a rezultatelor.

În concluzie, licențierea seturilor de date pentru AI este o oportunitate reală de a transforma informațiile deținute într-o sursă de venit și de inovație. Totuși, succesul acestei abordări depinde de modul în care sunt gestionate riscurile juridice și obligațiile de conformitate. Respectarea cerințelor GDPR și AI Act nu este doar o condiție legală, ci și un factor esențial pentru construirea unei relații de încredere cu partenerii și clienții. Într-o economie digitală din ce în ce mai reglementată, cei care vor reuși să folosească datele în mod responsabil vor avea un avantaj competitiv major.

Mihai-Cristian Alexe

Junior Privacy and Data Protection Consultant